Cum as putea sa nu o iubesc? Cand ea, atat de micuta si nevinovata, vine la mine mereu calma, cu zambetul pe buze, si ma saruta naiv pe obraz, spunandu-mi ca va fi bine. Dar nu stie ea cate probleme am eu, nu stie ea cati vor sa imi fara rau si cati vor lovi in ea sa se razbune pe mine. Sau poate ca stie, dar e mai puternica decat mine. Nu-i pasa pentru ca doar ea ma face fericit fara sa se straduiasca prea mult, pentru ca atunci cand sunt cu ea imi este bine. Langa ea as vrea sa ma trezesc dimineata, sa o vad cum se intinde ciufulita, sa o alint si sa nu o mai las sa plece niciodata de langa mn.
pentru că are acei ochi pătrunzători la care te uiţi cu poftă şi nu te mai saturi de privirea lor, pentru buzele sale ca două petale de trandafir veşnic roşu, pentru că ştie să zâmbeasă din inimă şi uneori o face timid şi îşi apleacă uşor capul, iar obrajii îi roşesc, pentru că ştie să-mi aline orice durere, pentru că are sufletul dulce şi iubitor ca al unui înger păzitor.
O iubesc pentru că este somnoroasă dimineaţa, pentru că abia vorbeşte când este obosită, pentru felul în care face pe supărata, pentru bucuria din ochii ei atunci când vorbeşte cu mine… o iubesc pentru că se înroşeşte cand îi spun cât este de frumoasă, iubesc cum se gâdilă.
O iubesc pentru tot ce face!
Dar totuşi… unde eşti MyLady??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu