Suflet pereche=suflet amar

Se pare ca tre sa fiu demoralizat ca sa mai pot scrie despre viata mea impecabil de "fericita".
Am incercat,am discutat si am realizat.Viata dupa cum o stiti cu toti este plina de obstacole,suferinte,amagiri,lacrimi si dezamagiri.Am vrut sa am o viata plina de dragoste si fericire alaturi de ceea pe care nu pot sa o scot din cap nici daca voi muri.Sincer pot sa zic ca acum mi-a ramas decat trupul pt ca sufletul meu sa inecat in lacrimi si suferinte.Lacrimi care nu pot sa le sterg niciodata din minte pt ca o asemenea picaturi nu poti sa le pierd,ele fiind singurele mele alinari si inpacari de sine.Am iubit,iubesc si voi iubi unica persoana in viata care mi-a aratat puritatea pe care toata lumea o cauta.Nu vreau sa fiu egoist sau ipocrit dar meritam aceea persoana chiar daca e crede ca nu ma merita.Eram si cred in continuare ca suntem suflete perechi.Asemenea lucru nu se intampla mereu,aceasta persoana am reusit sa o indepartez far dar si poate.De un singur lucru ma bucur insa.Acela ca sunt muritor si ca trupul meu va disparea din lumea aceasta intr-o zi ramanand doar amintiri pe care eu le pretuiesc chiar cu viata mea.Ce am facut sa merit asa ceva nu stiu.O viata de la inceput nu imi doresc,decat sa dispar de pe aceasta lume si sa uite toti de mine.Daca aceasta dragoste eu nu o merit atunci rost pe lume eu numai am.